1.1Turismul montan
Turismul este cel mai dinamic serctor al economiei mondiale și este o activitate social- culturală și recreativă. Turismul a apărut din necesitatea refacerii capacității de muncă și din dorința de a petrece într-un mod plăcute timpul liber și a evoluat în paralel cu valorificarea resurselor turistice naturale și antropice, diversificarea dotăilor turistice și adaptarea lor la cerințele turiștilor, modernizarea mijloacelor de transport, creșterea calității vieții și a resurselor de timp liber. Dorința de cunoaștere a valorilor materiale și spirituale este un alt factor care a determinat evoluția turismului . În timpul călătoriilor, turiștii dobândesc experiențe, acestea hrănind în continuare dorința de a călătorii. Acumularea experiențelor duce și la o mai bună întelegere a diferențelor culturale și creșterea toleranței.
În prezent putem vorbi despre o adevărată industrie, datorită veniturilor care se obțin din practicarea turismului și datorită numărului mare de participanți. După părerea unui economist de la Wall Street Journal, turismul este cel mai rapid și mai mare producator de dolari. Pentru multe țări turismul reprezintă activitatea economică de bază (exemplu Grecia, Turcia).
Componentele turismului sunt:
resursele turistice: naturale și antropice
infrastructura turistică: de cazare, detransport, de agrement
fluxul turistic
Principalii factori care influențează dezvoltarea turismului sunt potențialul turistic, amenajarea turistică, implicarea statului în dezvoltarea turismului, nivelul de dezvoltare economică, situația politică, sistemul financiar-bancar, pregătirea specialiștilor din domeniu și promovarea. Turismul este deci un sector sensibil la schimbarile care au loc în mediul economic, politic și socio-cultural, evoluând sub impactul acestora. La rândul său, turismul este un element care stilumează și susține progresul.
Consiliul Mondial al Turismului si Călătoriilor (WTTC) și Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) sunt două organisme internaționale care urmăresc în permanență stadiul de dezvoltare atins de industria turismului.
Resursele turistice naturale și antropice au fost puse în evidență de-a lungul timpului prin diverse forme de turism. Primele resurse valorificate au fost cele montane, urmate de cele litorale și balneo-climaterice, pentru odihnă, relaxare și refacere a sănătății. Acest fapt este susținut de vechimea unor stațiuni turistice.
Una dintre cele mai apreciate forme ale turismului este turismul montan. Turismul montan se caracterizează printr-o diversificare a activităților în stațiune, conferindu-le acestora caracterul de polifuncționalitate. De asemenea presupune includerea muntelui, prin caracteristicile sale morfopeisagistice (altitudine, componente morfologice, energie, pantă, expoziție a versanților) în circuitul turistic. Turismul montan poate cuprinde:
a) Turismul pentru sporturi de iarnă: îmbină practicarea turismului cu activitatea sportivă. Acest tip de turism este dependent de condițiile climatice (temperatură, grosimea stratului de zăpadă, stabilitatea și persistența lui) și se poate practica în regiunile înalte, sezonier sau pe tot parcursrul anului. Sporturile de iarnă presupun existența unei infrastructuri adevate pentru a se putea desfășura în condiții bune și de sigurață pentru turiști: infrastructură de cazare în stațiunile de la baza muntelui sau pe munte, infrastructură de transport pentru acces în stațiune și de transporturi speciale (telescaun, telecabină) și infrastructură de agrement.
b) Turismul itinerant montan: se poate practica pe tot parcursul anului și este dependent de existența căilor de acces între diferite zone montane și pe munte (poteci, drumuri forestiere), deoarece presupune deplasarea turiștilor între diferite zone și masive care au un potențial turistic deosebit. Turismul itinerant montan are forma unui circuit care se poate desfășura pe o perioada de 1- 5 zile, care cuprinde excursii tematice, drumeții și popasuri și atrage în special turiștii care iubesc muntele.
c) Turismul de drumeție montană: este un tip de turism dinamic, activ și foarte răspândit, care poate fi practivat în orice anotimp, în zone montane înalte sau joase, cu o valoare peisagistică deosebită. Turismul de drumeție montană permite observarea florei si faunei, care prezintă interes turistic. Valoarea turistică a vegetaţiei creşte şi prin existenţa unor specii declarate monumente ale naturii, ca spre exemplu floarea de colț și garofița pietrei craiului.
d) Turismul- alpinism: este practicat de un număr relativ mic de persoane, deoarece presupune o condiție fizică foarte bună și pregătire intensă, dar și echipament special, curaj si spirit de aventură. Poate fi practicat în zone montane cu versanți abrupți si pante, ținând cont de anumite condiții de siguranță.
e) Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement: zonele montane sunt, în general, asociate cu „aerul curat”, mulți turiști alegând muntele pentru a se bucura de proprietățile acestuia. Condițiile climatice și bioclimatice aduc beneficii sănătății omului și sunt din ce în ce mai apreciate odată cu creșterea nivelului de poluare a aerului din marile orașe. Clima stimulează turismul de odihnă și agrement, dar spre deosebire de turismul balneoclimateric durata sejurului este mai redusă. Studiile de specialitate au relevat că, în ţara noastră, condiţiile de climă constituie un factor important de cură, fapt ce a condus la apariţia climatoterapiei, ca mijloc terapeutic, cu ajutorul elementelor climato-geografice.
Din punct de vedere al organizării spațiilor, în regiunile cu multiple resurse turistice s-au amenajat de-a lungul timpului stațiuni turistice montane. Stațiunea reprezintă nucleul desfășurării efecive a activității de turism, în care se creează o noua valoare, se înregistrează cheltuieli și venituri. Astfel, stațiunile contribuie la creșterea economică prin valorificarea resurselor locale și prestarea anumitor servicii și dobândesc o valoare socială și culturală. Stațiunile turistice se pot întâlni grupate sau izolate.
Stațiunile montane reunesc potențialul turistic natural dat de peisajele pitorești și potențialul turistic antropic. În stațiuni este vitală existența structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a unei infrastructuri de transport și a dotărilor pentru agrement și sporturi montane.
Infrastructura de cazare în stațiunile montane este destul de variată. În funcție de regiune putem întâlnii campinguri, cabane, vile turistice, pensiuni turistice și agroturistice, hoteluri de toate categoriile, dar putem întâlni și complexe turistice sau resorturi care grupează mai multe structuri dintre cele enumerate. Spațiile de cazare pot să difere de la o zonă la alta în funcție de specificul regiunii, de legislația în domeniu, dar și de segmentul de clienți.
Unitățile de alimentație publică sunt și ele deosebit de diversificate. Acestea pot fi amenajate în interiorul spațiilor de cazare, fie că sunt hoteluri de la baza stațiunilor sau cabane aflate la altitudini mari, sau pot funcționa independent. Printre cele mai apreciate de către turiști de numără restaurantele cu spacific local sau național.
În ceea ce privește agrementul, amenajarea domeniul schiabil este unul dintre cele mai importante aspecte ale turismului montan. Unul dintre criteriile de clasificare al stațiunilor ar putea fi numărul și calitatea pârtiilor de schi, deoarece acestea contribuie într-o mare măsură la atractivitatea stațiunilor montane. Practicarea schiului este condiționată de existența zăpezii. Din acest motiv se apelează la diverse echipamente pentru prelungirea sezonului în care se pot practica sporturile de iarnă, ca de exeplu tunurile de zăpadă. Procesul de amenajare a pârtiilor este unul deosebit de complex, în care se corelează modalitatea de amenajare a stațiunii cu suprafața domeniului schiabil și capacitatea de transport pe cablu, dar trebuie ținut cont și de numărul necesar de turiști pentru supraviețuirea stațiunii în sine. Pe lângă schi, snowboarding-ul este un sport montan foarte apreciat. Accesibilitatea turiștilor este esențială, transportul lor către pârtii realizându-se prin intermediul instalatiilor de transport pe cablu (telescaun,telecabină, teleschi).
Pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști, stațiunile oferă alternative de petrecere a timpului liber: de la piscine, spa-uri, patinuare, până la manifestări culturale, artistice și sportive la care aceștia pot lua parte. Acestea sunt importante atât pe timp de iarnă, dar mai ales în afara sezonului. Multe specialiști au înteles faptul că este foarte important ca stațiunile să aibă turiști pe tot parcursul anului, deci stațiunea să înregistreze profit permanent și au început să își îndrepte atenția și către crearea unor oferte pentru perioada în care nu este zăpadă. Activitătilor clasice (drumeții, pescuit, vizitarea unor obiective turistice) li s-au alăturat altele mai puțin obișnuite: sporturi extreme, parapanta, mountain-bike, observarea florei și faunei. Cerințele turiștilor sunt într-o continuă diversificare și schimbare, iar stațiunile trebuie să își remodeleze ofertele permanent pentru a atrage noi clienți și să ofere ceva în plus de fiecare dată pentru a fideliza clienții.
Geografia Europei este caracterizată de o mare varietate de zone montane și submontane, plecând de la platouri întinse și joase, până la mulți extrem de înalți și fragmentați, aparținând diferitelor vârste geologice. Aceasta include areale muntoase din zona mediteraneană, Munții Alpi, Munții Pirinei, Munții Carpați din partea centrală a continentului, dar și zona țărilor nordice cu Munții Scandinaviei. Multe dintre zonele montane europene au un caracter predominant rural, iar o mare parte au fost subiectul unor modificări de natură economică și socială semnificative in ultimele decenii. Unele lanțuri muntoase sunt foarte bine valorificate din punct de vedere turistic, dar altele sunt mai puțin valorificate, în ciuda potențialului lor. Astfel, la nivel internațional întâlnim o ofertă turistică foarte bogată și diferențiată în funcție de regiune, care răspunde tuturor categoriilor de turiști. Între stațiuni există bineînțeles o concureță puternică, fiecare încercând să iasă în evidență prin preț, calitatea serviciilor, oferta diversificată sau unică și renume.
Munții Alpi reprezintă una dintre cele mai valoroase regiuni montane din lume. Lanțul muntos se intinde pe teritoriile țărilor Austria, Slovenia, Franța, Italia, Elveția, Germania, Lichtenstein. Zona Alpilor este renumită pentru înălțimile mari și zăpezile permanente care permit practicarea sporturilor de iarnă pe tot parcursul anului. Țară tipic alpină, Elveția înregistrează cel mai mare număr de stațiuni montane și de sporturi de iarnă, atât în munții propriu-ziși, cât și pe țărmul lacurilor. Putem observa faptul că cele mai de succes stațiuni montane s-au dezvoltat în țări care au o prosperitate economică si un potențial turistic montan ridicat.
Munții Pirinei formează o graniță naturală între Franța și Spania, fiind prețioși pentru aceste două țări.
Munții Carpați traversează Europa pe o distanță de 1500 km, trecând prin România, Slovacia, Ucraina, Polonia, Ungaria, Cehia si Serbia. Frumusețea peisajelor și bogăția resurselor pot face din Lanțul Carpatic un competitor al Alpilor, însă mare parte din țările pe teritoriul cărora se află au un nivel economic mai scăzut.
Mulții Balcani din Bulgaria au câștigat popularitate prin amenajarea a trei stațiuni moderne, asemănătoare eclor din Alpi Boroveț, Pomporovo și Vitoșa.
Munții Scandinaviei se desfășoară în Peninsula Scandinavă și sunt un areal in dezvoltare, important pentru Norvegia, Suedia și Finlanda. Potențialul turistic al acestei zone este dat de diversitatea cadrului natural: fiorduri, păduri, lacuri, cascade etc.
În afara Europei, Munții Apalachi si Munții Stâncoși din Statele Unite ale Americii, deși mai sălbatici și mai puțin populați, sunt renumiți pentru formele spectaculoase de relief, bogăția resurselor naturale, posibilitățile de practicare a sporturilor de iarnă și de petrecere a timpului liber. Cel mai înalt lanț muntos al lumii, Munții Himalaya, se află în Asia și reprezintă un adevarat paradis pentru iubitorii muntelui.
Configurația variată a teritoriului țării noaste, cadrul natural complex și armonios structurat, monumentele arhitecturale dobândite de-a lungul anilor, istoria și cultura fac ca România să dețină un potențial turistic deosebit de valoros. Zona montană, una dintre cele trei componente definitorii ale structurii peisagistice din țara noastră (alături de Dunăre și de Marea Neagră, cu fâșia de litoral) ocupă o treime din suprafața țării. Munții Carpați adăpostesc o mulțime de atracții turistice, peisaje impresionante ce cuprind văi glacialre, regiuni calcaroase, forme unice si neregulate ale stâncilor. Munții țării noastre au caracteristici unice, resurse bogate, păduri virgine, o rețea de zone protejate, care stârnesc curiozitatea turiștilor de pretutindeni, deși au concurenți în multe țări europene. Datorită măreţiei şi peisajelor sale, muntele a fost din totdeauna o atracție pentru oameni, oferind diverse modalități de petrecere a timpului liber pe tot parcursul anului. Zona montană este des aleasă ca detinație de vacanță, în special de către cetățenii care locuiesc în mediul urban.
Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de peisaje, dată de particularităţile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic etc.), alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinegetic şi piscicol – deosebit de reprezentative etc. Îmbinarea acestor elemente conferă atractivitate turistică munţilor noştri. Valea Prahovei constituie cea mai importantă zonă turistică montană din România, aici concentrându-se cele mai multe stațiuni montane. Această zonă are forme proeminente și, uneori, spectaculoase de relief, cum sunt formele antropomorfe de pe platoul Bucegi (Sfinxul și Babele) ori cele carstice de pe văile Ialomiței si Dâmboviței. Munții Apuseni sunt renumiți pentru bogatul relief carstic, având numeroase peșteri și chei, dar și forme spectaculoase precum Coloanele de Bazat.
Munții Carpați oferă condiții favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă, alpinism, drumeție, speoturism, vănătoare, odihnă și tratament.
Regiunile muntoase sunt sensibile la schimbările climatice. Efectele acesteia pot fi observate la nivel global în cantitățile mai mici de zăpadă, ghețarii care se retrag și în evenimentele extreme. În plus acestea pot schimba flora si fauna montană și au un impact nedorit asupra agriculturii montane și a turismului montan. Schimbarile climatice sunt o nouă provocare pentru industria turismului, în special pentru cel de iarnă din regiunile montane. Aceasta nu iși face simțită prezența brusc, ci treptat, iar industria turismlui prin viziunea managerilor trebuie sa se adapteze continuu. Spre exemplu, una dintre cele mai cunoscute măsuri în lupta împotriva deficitului de zăpadă este construirea si flosirea tunurilor de zăpadă, care aduc însă costuri ridicate.
1.2 Turismul ecologic/durabil
Conceptul general de dezvoltare durabilă a aparut în urmă cu câteva decenii, dar ideea de dezvoltare durabilă a turismului a apărut ceva mai recent. Turismul, asemenea celorlalte sectoare economice, datoriă activităților pe care le cuprinde are un impact din ce în ce mai însemnat asupra mediului. Din nefericire se poate oberva în ultimii ani existența unei presiuni turistice, anumite țări fiind cu adevărat afectate de circulația turistică extrem de mare. Astfel, multe dintre resursele naturale și-au pierdut farmecul, a crescut poluarea apelor și a aerului și au fost degradate multe monumente istorice. Una dintre țările care a depus, de-a lungul anilor, eforturi constante în lipta împotriva saturării și degradării zonelor de mare atracție a fost Anglia. Aici au fost întreprinse acțiuni în gestiunea nivelului cererii, în special pentru zonele Stratford, Avon și York, dar și în parcurile naționale celemai frecventate: Lake District și Peak.
Dezvoltarea durabilă presupune o dezvoltare ce satisface nevoilie generațiilor actuale, fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare. Dezvoltarea sustenabilă este, în prezent, unul dintre celemai dezbătute concepte, atât la nivel internațional (conferințe ONU) cât si național sau regional.
Toate țările lumii se preocupă într-o măsură mai mică sau mai mare de protejarea mediului natural. Multe dintre ele au înțeles cât de fragilă este natura, nevoia de a o proteja și importanța spațiilor verzi pentru viața și sănătatea omului (atenuarea poluării aerului și a zgomotului). Primele idei de protecție a naturii presupuneau izolarea unei porțiuni pentru a o conserva. Mai apoi s-a ajuns la ideea că omul poate interveni în mod benefic pentru a amenaja în mod armonios spațiul natural, pentru a îi accentua frumusețile și pentru a menține echilibrul dorit. Astfel au apărut zone protejate (parcuri naționale, rezervații naturale) care sunt, în general, sub autoritatea statului. Acestea au în primul rând o valoare științifică deosebită, dar și importanță turistică.
Este nevoie să se ia măsuri împotriva impactului negativ, pentru ca turismul să se dezvolte într-un mod sustenabil. Protecția mediului înconjurător și a obiectivelor cu valoare cultural-istorică trebuie sa fie obiective prioritare, deoarece degradarea acestora afectează activitatea turistică. Legătura dintre turismul montan și cadrul natural este deosebit de solidă, iar dezvoltarea durabilă se bazează tocmai pe înțelegerea acestei relații. Cu cât mediul natural este mai bogat si mai puțin antropizat și degradat, cu atât este mai atractiv, deci numărul de turiști atrași este mai mare. În schimb, cu cât omul a intervenit mai mult asupra naturii, cu atât atractivitatea scade, iar fluxul turistic este diminuat.
În ultimii ani se pot observa încercări ale guvernelor mari de a utiliza industria turismului pentru a atinge obiectivul general de dezvoltare durabila a regiunilor. Spre exemplu turismul a fost folosit pentru a regenera orase vechi, industriale, pentru a le oferi o nouă direcșie pentru viitor. De asemenea turismul rural a ajutat la dezvoltarea economico-socială a unor zone rurale. În ceea ce privește atitudinea turiștilor față de turismul reponsabil, sunt puține date care arată faptul că ei sunt interesați de acest subiect. Mulți turiști văd vacanța ca pe o perioadă în care ei se pot comporta într-un mod hedonist, fără să fie nevoie să fie responsabili. Ei continuă să caute o scăpare din rutina de zi de zi, fără a ține seama de principiile turismului responsabil. Chiar și culesul plantelor și fructelor din păduri în mod abuziv este o practică dăunătoare mediului înconjurător, rezultată tot din sentimentul de libertate pe care turistul îl are în timpul său liber.
Flora și fauna sunt două elemente esențiale în dezvoltarea turismului montan. Vegetația prezintă interes prin varietatea ei, dar și prin caracteristici unice precum vâsta și dimensiunile impresionante ale unor arbori sau prezența unor plante care trăiesc doar în anumite zone(Garofița pietrei Craiului, Floarea de Colț). Fauna este spcifică diferitelor zone, iar prin practicarea turismului montan, mai ales a drumețiilor, turiștii pot ajunge să cunoască un număr impresionant de specii. Tot în ceea ce privește fauna, turismul de vânătoare este foarte răspândit, dar mult mai controlat în ultimii ani. Sărăcirea vegetației produce, automat, pierirea faunei, căci dispariția anumitor esențe vegetale condamnă la foame o multitudine de mamifere sau păsări, mediul specific de viață sau hrana indispensabilă a acestora fiind astfel fărâmițate, limitate sau distruse.
Deseori, motivul pentru care turiștii aleg muntele ca loc de petrecere al timpului liber este peisajul. Din acest motiv problema degradării peisajelor ca urmare a activității omului este una serioasă și de actualitate. Putem observa stațiuni montane, atât din România cât și din afara țării, în care antropizarea peisajului aluat amploare (spre exemplu Poiana Brașov). Exemple pozitive sunt țările care au înțeles ideea de conervare a peisajului montan. Franța a implementat în 1997 o serie de măsuri privind operațiunile imobiliare și a interzis noile amenajări în situri virgine din perimetrele sensibile, iar în Japonia au fost adoptate restricții severe în ceea ce privește amenajarea turistică a etajelor apine și subalpine.
Un aspect important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a spațiului montan este faptul că, în unele regiuni, s-a pierdut naturalețea, nu se mai pune accent pe atracțiile naturale și se observă o tendință de dezvolatare prin intermediul elementelor artificiale. Astfel au apărut lacuri artificiale, zăpada artificială, ziduri pentru cățărări. Succesul unei stațiuni montane nu mai ține în unele cazuri de potențialul natural, ci de capacitatea genților economici de a crea condiții favorabile, dar artificiale.
Remarcăm faptul că problemele impactului turismului montan asupra mediului sunt asemănătoate altor forme de turism, chiar dacă fragilitatea ecosistemelor montane este mai mare. Dar, ca o particularitate deosebită, putem aminti aici riscul alterării imaginii turistice a muntelui, o adevărată amenințare apărută odată cu multiplicarea amenajărilor turistic emontane.
Valorificarea resurselor naturale din zonele montane pentru dezvoltarea economico- sociala a unei zone trebuie sa țină cont de protejarea mediului natural. Se constată nevoia unei coordonări eficiente la nivel național în ceea ce privește turismul montan, care sa schițeze direcții de dezvoltare durabilă si de promovare eficientă a turismului montan din România. Astfel de direcții pot fi amenajarea unor noi stațiuni în zone deja locuite și nu în cele în care omul nu a pătrunc încă, consolidarea legăturii între aglicultură și turism, scăderea numărului de unități de cazare noi construite și promovarea cazării în cele deja existente sau deschiderea unora noi în casele de locuit ale localnicilor.
Atât la nivel național, cât și internațional există numeroase asociații sau organizații care sunt preocupate de protecția mediului și se impactul turismului asupra mediului. Multe dintre acestea, în colaborare cu autoritățile responsabile de acest domeniu, au trasat reguli privind amenajarea zonelor montane, inclusiv de păstrare a unei arhitecturi unitare și în concordanță cu peisajul montan, dar și măsuri privind gestiunea circulației turiștilor în zonele protejate. Luarea unor măsuri în ceea ce privește impactul turismului asupra mediului este dificilă, deoarece intervin anumite aspecte economice (costuri ridicate care pot scădea rentabilitatea activității).
Previous answers to this question
This is a preview of an assignment submitted on our website by a student. If you need help with this question or any assignment help, click on the order button below and get started. We guarantee authentic, quality, 100% plagiarism free work or your money back.
Get The Answer